Campionatul de Minifotbal București există din 2008, până în prezent având mai multe sisteme de organizare și denumiri. Din 2010, competiția se desfășoară sub egida Federației de Minifotbal din România, moment din care nivelul valoric se află într-o continuă creștere. Cu toate acestea, un singur jucător dintre toți cei prezenți astăzi pe teren a fost martorul începuturilor. Gabriel Manță, de la Pronostic Sportiv, ne povestește în interviul de mai jos cum a văzut competiția în acești opt ani de existență.
Cum te simți ştiind ca eşti singurul dintre cei aproximativ 800 de jucători activi care a evoluat și în 2008, la prima ediție?
Model de fidelitate. Deşi înainte am mai avut relaţii de durată cu Cupa Presei, inclusiv pe plajă, cu Cupa DN1, precum şi relaţii pasagere cu turnee pe la Polivalentă sau pe la Ploieşti, am simţit că această competiţie este aleasa. N-a fost uşor, dar fiecare ediţie a avut farmecul ei.
Ediția I (2008) – Etapa I
Fă-ne o scurtă prezentare a competiţiei în cei opt ani de la înființare.
A fost mai întâi perioada romantică, la care se aplica sistemul gen turneu final, cu grupe şi apoi faze eliminatorii. Erau şi destui jucători “poeţi”, dar pe măsură ce competiţia căpăta notorietate au început să apară echipe legate, precum Naţionala Artiştilor, apoi momentul de cotitură a fost apariţia lui ABC United, cu jucători de la futsal, ba chiar şi unii cu ştate vechi în Liga 1 la fotbalul mare. Ca o paranteză, după vreo doi ani de invincibilitate a celor de la ABC, chiar Pronosticul a pus capăt seriei printr-o victorie cu 2-0, dar obţinută cu câţiva jucători transferaţi chiar de la adversari! În prezent, sunt numai echipe care ştiu jocul, practic nu mai există jucători slabi. Sigur, sunt câteva care au un ascendent, au antrenor, fac antrenamente şi analiza jocurilor, meciuri de pregătire, dar senzaţia este că oricine poate să bată pe oricine.
Ediția a II-a (2008)
La câte meciuri nu ai fost prezent, de la înființarea competitiei?
Lăsând la o parte cele câteva neprezentări conjuncturale, dar la care încercam până în ultima clipă să fac cvorum, a fost unul singur la care nu am fost prezent nici pe bancă, dar şi atunci am ajuns înainte de fluierul final. În rest, am jucat şi cu fractură la braţ, cu care m-am ales tot în competiţie.
Ai şi un alt record la activ, meciul cu cele mai multe goluri…
Da, ăla chiar a fost un meci bizar, fără absolut nicio miză, fiind ultimul din ediţia a treia, cred. Nu mai ţin minte numele echipei adverse, dar ştiu că noi mai rămăseserăm doar vreo trei şi am convenit să aducă fiecare câte un prieten. Ca să onorăm competiţia, vezi bine, aşa că jumătate din echipă ne-am văzut atunci prima oară la faţă. Practic, s-a jucat numai pe atac, dar n-aş fi crezut că un meci în care am marcat 6-7 goluri să se termine 20-10 pentru adversari :)! Oricum, Pronosticul era recunoscut ca fiind o echipă ofensivă, acum trei ani (n.r. sezonul 2011-2012) am dat vice-golgeterul competiţiei, pe Ovidiu Ivan “Piticu”, deşi echipa se bătea la retrogradare.
Editia a III-a (2009)
Zi-ne şi alte momente pe care le-ai trăit în cadrul competitiei și care merită să apară în acest interviu.
N-am cum să uit golul din foarfecă, reuşit în prelungiri, cu care ne-am calificat în semifinale, pe vremea când competiţia avea formatul cu grupe + eliminatorii. Apoi, în finala mică, ţin minte că am jucat prima repriză cu un om mai puţin, abia la pauză ajungând un coechipier întârziat. De altfel, mai ales în primii ani, am trăit într-o permanenţă criză de efectiv. La fel a fost şi în 2013, la singura prezenţă a echipei “Pronostic Sportiv” la un turneu final pe ţară, Cupa României de la Piatra Neamţ. Culmea ghinionului, am fost programaţi în primele două etape pe singurul teren supradimensionat, ceea ce nouă, puţini la număr şi cu medie de vârstă destul de ridicată, ne-a pus capac. Am pierdut ambele meciuri la mare luptă, dar în ultima etapă am jucat cu liderul grupei pe un teren cu dimensiuni normale. Ei bine, în timp ce în jur ploua cu scoruri la mica înţelegere, Pronosticul a schimbat liderul, fiind lăudat la postul local de radio pentru felul în care a luptat. A fost un meci fantastic reuşit de Cornel Ionescu, portarul nostru de atunci, de Mihai Negulescu “Tenismanu”, de Dragoş Bogdan “Tigana” şi de Marian Boieşan.
Editia a V-a (2010)
Pronostic Sportiv la Cupa Romaniei la minifotbal (Piatra Neamt, 2013)
Când te retragi?
Păi mă retrag când atacă echipa adversă, că nu-mi place să stau la pomană! Acum, lăsând gluma la o parte, cred că ştii care e lotul actual al echipei Pronostic Sportiv. De anul trecut, de când echipa a fost preluată de Petre Marin şi Sorin Ghionea, nu de puţine ori avem în câmp numai fotbalişti cu prezenţe la naţionala mare! Chiar mă gândeam că, dacă mai scoteam pe print revista care a dat numele echipei, aveam material de primă pagină peste tot ce are acum în Liga 1 Răzvan Burleanu, care a venit chiar de la minifotbal. Aşa că eu sunt un fel de jucător onorific, mai intru când şi când, în funcţie de conjunctură. Totuşi, ca să-ţi răspund la întrebare, m-aş retrage împăcat după încă un turneu final pe ţară cu echipa actuală.